1/4 creier

Vine o vreme când ajungi la o vârstă binișor trecută de 25 de de primăveri, și constați cu stupoare că deși ți-ai purtat de grijă bine, sunt unele persoane care te tratează ca pe un copil de 15 ani abia scăpat de acasă. Și toată chestia este că nu știi ce să te deranjeze mai tare: faptul ca ajungi la vârsta asta și că nu ai demonstrat că poți să te descurci (oare chiar nu ai demonstrat?!) sau faptul că nu ai credibiliatea în fața oamenilor încât să te ia în serios. Oh well, my dear, află că așa cum am ajuns acasă cu bine în fiecare seară pe care am petrecut-o în oraș (și au fost câteva la număr, pe cuvânt de cercetaș) aproape 14 ani (cam atâția au trecut de când am făcut cunoștință cu ieșitul în oraș) la fel de bine o să ajung și de acum încolo. Chiar dacă te-am cunoscut pe tine. 🙂

Și recunosc, cu mâna pe inimă, am înclinarea asta către self-destruction, dar, în opinia mea, o fac într-un mod foarte plăcut. Și în plus, acum nu e prima dată când o fac.

Ce e mai nasol? Să mă tratezi ca pe un copil de 15 ani sau să mă tratezi ca și cum as avea doar un sfert de creier?

Bună întrebare. Până când îi găsesc răspunsul,

One shot, please. 2 shots actually!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s